Satul Piscuri este atestat documentar in anul 1601.

Piscuri – Într-un răvaş de jurători, din 11 iunie 1625, al lui Berivoe din Brăneşti, în pricina unor datorii, printre jurători este şi „din Piscuri, Grozav”.

Incepand cu anul 1750 numarul locuitorii satului a crescut acestia migrand din Transilvania de sub stapanirea austro -ungara. In satul Stramba Jiu , Biserica veche cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, este atestată ca existând din anul 1870, când a fost cumpărată de credincioşii din sat împreună cu primarul Bălă Lădaru de la meşterii tâmplari din satul Piscuri, avand o forma constructiva identica cu Biserica Sf.Paraschiva din lemn,existenta azi in satul Piscuri . De la 1871, până în anul 1900, în curtea ei a fost cimitir, fiind de fapt delimitat din anul 1864.
Intre anii 1906-1910 satul Piscuri apartinea de comuna Piscurile conform evidentei din primaria Comunei  Plosporu de care apartine satul Piscuri din anul 1968. In anul 1907, luna aprilie, ziua 25  este atestata nasterea lui Garibaldy Constantin Schileru  in satul Piscuri.

Intre anii 1925- 1931 este atestata comuna Piscurile cu satele Piscuri si Daia, intr-un act intocmit de prefectul judetului Gorj Petre Petrescu si C.D. Piscureanu primarul comunei Piscurile. Documentul atesta inventarierea drumurilor comunale  in comuna PISCURILE , publicate in Monitorul Oficial 172  din 06 august 1929. In anul 1945 este atestat in lista cu improprietaritii de razboi  la reforma agrara, satul Piscuri apartinator de comuna Sardanesti avand primar pe Grigorie Bratu din Piscuri ,care semneaza lista alturi de membrii comisiei de improprietarire pe mosia Ioana Schileru acestea fiind Stefan Ghe. Piscureanu, Ion Vaduva, Dumitru Ulareanu, Dumitru Nanut, Stefan C.Cinca, Safta Ghe Marin, Ion Parvu, Grigorie M. Dumitru,Gheorghe Piscureanu. Locuitorii satului au dat jertfa de sange pentru apararea pamantului stramosesc si intregirea neamului romanesc in cele doua razboaie mondiale. Tot ei s-au opus cu inversunare instaurarii regimului comunist. In ziua de 20 iulie 1950, locuitorii satului Piscuri au declansat prima revolta anticomunista din judetul Gorj. Revolta s-a desfasurat prin mobilizarea tuturor categoriilor de locuitori, barbati , femei ,copii multi dintre ei fiind raniti de trupele de securitate care au creat o puternica represiune, o parte dintre locuitori care s-au aflat in fruntea luptatorilor fiind arestati si inchisi pentru multi ani in temnitele comuniste dintre care enumeram pe Piscureanu Stefan, Piscureanu Gheorghe, Grigorie Constantin, Constantin Constantinescu, Ion Parvu,Constantin Cinca iar luptatorul  Grigorie Bratu au fost condamnat la moarte si executati prin impuscare. Bubuiocu Ion din Piscuri si capitanul Gheorghe Nadaban care a condos trupele de securitate si-au gasit sfarsitul fiind impuscati in timpul luptelor dintre cetateni si securitate.Luptele au luat sfarsit in curtea bisericii din lemn cu hramul Sf. Parascheva. Numai interventia hotarata a ministrului de interne Teohari Georgescu , care a sosit la fata locului a dus la retragerea unitatilor de securitate si la salvarea satului de la distrugere. Există numeroase documente de atestare a evoluţiei istorice a comunei Plopşoru, din care reiese că aceste locuri au fost proprietatea unor pârcălabi care administrau mai multe localităţi din împrejurimi.

Plopşoru – Într-un act din 18 iunie 1517 sunt menţionaţi megieşii Târtabă, Stere şi Dan Plopşor.

Ceplea – Un document datat : 18.12.1534 al Pârcălabului Vlad Vintilă care donează Mănăstirii Tismana mai multe sate, „sălişti şi bălţi printre care şi Năsipul” identificat a fi satul Ceplea. La 24 aprilie 1536 Radu Paisie Voievod, întăreşte şi „Stârcii de la ceple a doua parte”.

La 22 mai 1620, la Târgovişte, domnul Ţării Româneşti Gavril Movilă întăreşte lui Preda, vătaf din Ceplea, ocine pe raza satului Ceplea, din proprietatea mamei sale Marina, căsătorită cu Ştefan, tatăl vitreg al lui Preda.

Reiese din act că la acea vreme o mare parte din pământurile actualului sat Ceplea erau deţinutede vătaful Preda, iar pentru lucratul pământului folosea  robi.

Izvoarele – Într-un hrisov din 30 iunie 1496 Vlad Călugărul confirmă lui Roman, Jitianul şi altora stăpânire peste Izvoare, fiindu-le moşie din moştenire.

În anul 1609, la 12 octombrie, la Târgovişte se dă de către Radu – Voievod un act de întărire a darului lui Dragotă către mănăstirea Strâmba.

Acest Dragotă, stăpân al mai multor moşii formate din : „câmp, pădure, apă şi dealuri cu vie” dăruieşte o parte din pământul său mănăstirii Strâmba.

Pământurile lui Dragotă se găseau în satul Izvor, unde locuia şi el, actualul sat Izvoarele.

Broşteni – Radu Şerban, la 29 septembrie 1608, confirmă lui Mircea Armoş şi soţiei sale Neacşa, stăpânire peste un teren , cumpărat de la Voica din Broşteni cu 12000 asprii.

Sărdăneşti – La întocmirea unui act din 10 februarie 1618 pentru cumpărarea unei ocine din Murgeşti, printre martori se află Berivoe şi Radu din Sărdăneşti.

Olari – Radu Şerban, prin actul din 3 februarie 1609, întăreşte „Mănăstirii Strâmba” stăpânire peste jumătate din satul Olari, cumpărată de la Stoica, postelnic de Ohaba.

Văleni – Printr-un act din 1592 „Ştefan Surdul voievod întăreşte Neacşei şi fiului ei Mihail stăpânire peste părţi din satele Văleni, Piatra-Poiana, Brătăşeni, cu moara”.